Alerg

Alerg nebuna in noapte. Alerg rupand pamantul fara sa ma uit nici o clipa inapoi, fara sa am grija sa nu cad , eu stiu doar ca alerg in noapte. Luna rece ma calauzeste, ma ghideaza pas cu pas soptindu-mi in cuvinte argintate directia in care trebuie sa ma indrept. Si eu alerg, alerg departe de ganduri, departe de toata lumea, alerg spre liniste, spre intuneric, spre luna, mai exact nici eu nu prea stiu unde ma grabesc si de ce alerg. Oare sunt pierduta? Oare luna nu e cea care ma calauzeste de fapt? Nu stiu ce se intampla dar eu alerg.  O viata intreaga am alergat, am alergat ca toata lumea departe de copilarie, de ganduri inocente, de clipele fericite, eu am alergat si am trecut parca prea repede pe langa tot. M-am avantat in noapte, in ganduri si …..si acum cred ca m-am pierdut dar eu inca alerg pentru ca e tot ce stiu sa fac. Timpul ma fugareste….oare am descoperit de ce fug… oare fug de timp? Cred ca acesta este raspunsul dar cine poate alerga astfel incat sa depaseasca timpul, astfel incat acesta sa nu ne pinda din urma in ghearele lui veninoase si lipicioase in care din pacate totul isi gaseste sfarsitul, sau inceputul, depinde cum vrem sa privim totul. Un singur lucru este cert, totul incepe si se sfarseste cu timpul dar noi mereu vom alerga, vom fugi mereu chiar daca el tot la pas cu noi va merge, ranjind viclean, soptindu-ne in continuare sa alergam, sa alergam de el cat putem de tare, sa speram in continuare ca il vom depasi….si eu…eu alerg.